vortext

oameni de margine
împing ochii în tine
iar tu
îi ții în pământ.
e un crater
în care se cască alți oameni,
înfipți în locuri scobite.
nu le spune încă nimic, să deschidă gura.“
primele glasuri, cele mai înalte, vor sfredeli
în tot ce e scris. așa vor cădea mulți în gol.

oamenii de mijloc
se uită unul la altul, scapă din vedere intrândul.
astfel le piere graiul,
fără ca tu să faci nimic.
acum trage aer în piept și astupă cu ultima suflare.
tu ești vocea lor

de care nu vreau să mai aud.

Advertisement