DNR

e noapte. tu intri pe ușă
pui jacheta neagră
peste blackberry-ul meu, prin firele de la căști
până în mintea mea.
sau poate e invers.

duc bruiajul prin fire
în telefonul care se aruncă-n
buzunarul jachetei
peste pieptul tău
și apoi iar se întunecă totul.

mi se desface palma.
strălucește o pastilă, de la o femeie-n halat
peste cearceafuri și pereți albi.

totul se înfundă în ceasul de perete
și țâșnește prin semnele lui frânte.
nu se zbat, sunt mișcările
împinse de două brațe.
e puterea
și răsputerea
cu care să trăiesc împrejur.
ele fărâmițează ziua și noaptea
în ceva sticlos
dincolo de care tu peste tot.
căci viața învârte fereastra nesfârșită
și moartea stă în ușă.

Advertisement