santeria

vocile de lemn
iau foc în jurul meu cât cuprinde
gurile
dar eu trec prin ele
fiindcă flăcăruia
intră tot în gâtul meu
s-o duc mai departe

atât mai văd din urmă, strâng buzele să nu.
picioroangele roșii din asfaltul ud mă apropie.
am crezut că e acolo o platformă
pe care era să o urc.
altele, albe, pe limbile lor
își urmează în sens opus voci interioare.
dacă ai fi aici ai ști unde a rămas flăcăruia
și tocmai de asta nu mi-ai spune nimic.

acasă sigur nu curge nici apa caldă nici apa rece
și vreau să mă spăl.
mi-ai lăsat vasul ăsta plin pe aragaz
până a fiert și s-a evaporat cu totul.
nu trebuia să mă aștepți în stradă noaptea.
te uiți în ochii mei dar n-ai cum să mă mai vezi
prin tubul nesfârșit al hotei noastre.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: