buddhi

închizi uşile cu uşa
îmi strângi palma în palma ta
să iei
şirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ
în pelicula împinsă
cu vâslele.
însă aici, pe scări
lemnul se toceşte la mijloc, cum tu nu vrei.
vreau să fii mort de oboseală
să găsesc sus rânduri de sacouri
de împins de la geam.
asta se strânge la urmă, când
cele trei clape se vor descleşta.
însă acum între noi
se întinde netulburată o pieliţă
precum trapa ce-a aşteptat în fiecare lucru
un om pe viaţă şi unul pe moarte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: