*

Într-un cuvânt,
un gest îşi caută o gestă
şi toată însoţirea
pe care o au de făcut:

“Într-una din seri,
cum şedea el în foişor
numai ce zăreşte în depărtare
un sul de raze scânteietoare
şi de ce se apropia, de ce lumina mai tare,
de îi fura vederile.”

Toată suflarea i se puse în mişcare
dar răsuflarea-i stătu,
căci din cer picase golul
cu care să umpli un pământ.

Şi-a spus o dată “soare”
şi se trezi cu cerul roată,
ca ea să ardă văz-duh toată.

Cu putere luă,
dar dup-o vreme bună
din răsputeri umblă să mai pună
clarvizuina în locul ei strâmt.

-(citat adaptat după Harap-Alb)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: