*

Într-un cuvânt,
un gest îşi caută o gestă
şi toată însoţirea
pe care o au de făcut:

“Într-una din seri,
cum şedea el în foişor
numai ce zăreşte în depărtare
un sul de raze scânteietoare
şi de ce se apropia, de ce lumina mai tare,
de îi fura vederile.”

Toată suflarea i se puse în mişcare
dar răsuflarea-i stătu,
căci din cer picase golul
cu care să umpli un pământ.

Şi-a spus o dată “soare”
şi se trezi cu cerul roată,
ca ea să ardă văz-duh toată.

Cu putere luă,
dar dup-o vreme bună
din răsputeri umblă să mai pună
clarvizuina în locul ei strâmt.

-(citat adaptat după Harap-Alb)

Advertisement